Mail

Hope you had fun friday si poate postezi niste chestii...it would be nice.

Ah, btw, blogul tau e cel putin ciudat, indica older posts dar te duce la newer si viceversa. Ia daca intri intr-unul din articole, the previous one nu e corect dpdv cronologic, m-a dus cu o luna inainte de postul pe care eram. So you should check that out. 

Si pt ca m-ai parafrazat zicand ca blogul ala esti tu si orice ai zice ar fi redundant, am citit niste postari. Sunt anumite pasaje in care scriem la fel incercand sa exprimam o chestie abstracta, ceea ce e dubios, eu am un stil obiectiv dar pe care il imbogatesc cu exemple personale, estompand aproape complet orice urma de obiectivitate, totusi atunci cand il citeste un third party, tot e de acord cu ce e scris acolo, cumva retinand nota obiectiva asemenea unei note inalte abia sesizabila a unui parfum. 

Scrii cu mult mai bine decat mine, ceea ce merita aplauze (nu faptul ca scrii mai bine, ci faptul ca recunosc eu asta..:)) ). Dar presupun ca asta se intampla de obicei cand se sedimenteaza niste lucruri si incerci sa le expui... Adica atunci cand vezi o piatra de chihlimbar cu o insecta fosilizata in ea, nu mai incerci neaparat sa scoti intamplarea in sine in evidenta (how the little bugger got there) ci pur si simplu prezinti bucatica de chihlimbar pentru ceea ce este acum, superba, rezultatul unei actiuni, dar mai impotanta este ea decat actiunea.

Eu scriu random, intre stiluri (daca ar exista stiluri care sa fie macar tangentiale cu ce si cum scriu eu), uneori expuneri narative, la inceput o mica tentativa de proza, ceva liricism pe care nici eu nu-l apreciez si acum mi se pare kitschy dar le las acolo pentru ca traseaza o evolutie (in zig-zag, zbor de libelula) dar e a mea. Si exact ca experientele proprii, sunt cucuie valoroase (asa imi zicea tatal-mentorul-prietenul-meu de-nadejde-liviu).

Initial vroiam sa scriu doar primul paragraf, ca era doar un fel de notificare/informare/programare dar evident ca am brodat si am ajuns la...ce ai citit pana acum.

Noaptea am chef de scris, sa nu te sperii daca primesti mailuri nocturne, e liniste, aer rece si miros de pamant plouat, lumina galbuie a iluminatului stradal schimbandu-si unghiul si tiparul dupa frunzele care numara masurile unei melodii pentru care inca nu am urechi de auzit. Si cam asa am ajuns sa lungesc mailul fara intentie.

Presupun ca e o lectura placuta in comparatie cu cazurile de serviciu asa ca, doar ca un favor fata de tine (?!), iti mai scriu niste randuri.

Am o punga de fistic, ador fisticul, e printre putinele gusturi greu de sintetizat, la inceput simti o aroma de aluna, dar cu prima masticatie gustul se raspandeste intr-o aroma aproximativa cu coaja unei paini calde, iar cand inghiti pasta (curios) aproape dulceaga esti strafulgerat pe cerul gurii de o senzatie amaruie-uscata dar placuta. Imi place.

Adie vantul in camera, e placut, mai ales ca maine iar voi intampina caldura de cand ma trezesc. Afara e un pom frant din trunchi de furtuna. Mie imi place aerul acela incarcat dinaintea furtunii, e ..empowering. Probabil de-aia preferata mea de la X-men a fost mereu Storm. Ah a propos, uite aici ceva ce mi-a placut f mult si iti va placea si tie : http://www.youtube.com/watch?v=05ip-N0H1Ig Daca as avea o superputere as vre sa pot transforma materia la nivel molecular, imagineaza-ti un fel de Midas + trickul ala cand din niste arme indreptate catre tine apar niste buchete de flori + puterea Medusei (de a transforma materia vie (fiinte) in minerale, roci) + combustie instanta + puterea craiesei zapezii care ingheta oamenii...the combinations are limitless. 

Sunt un fan al sci-fi-ului si genului fantasy. Nu pentru ca urasc realitatea, ci pentru ca scriitorii aceia au luat o situatie atat de comuna zilelor noastre, au transpus-o intr-un univers cu alte reguli, cu personaje create dupa tipologiile pe care le vedem noi pe strada dar cu toate astea, mai evoluate, si..au rezolvat de multe dintre problemele actuale, in unele cazuri au descris avansuri tehnologice care chiar au avut loc in mai putin de un secol de la data scrierii cartilor respective. 

Cartea mea preferata este Dune de Frank Herbert, am citit toate volumele cu sufletul la gura. :) Sa iei intrigi politice, familii din case/clanuri adverse, sa-i aduci pe o planeta atat de infertila pe cat de fascinanta si necesara galaxiei pentru ca, desi era o planeta desertica, acolo traiau niste viermi de nisip care defecau "the spice", un condiment undeva intre hrana si drog, un fel de aurolac..dar nu chiar...era important pentru ca mijlocea anumite viziuni ale unor oameni inzestrati cu sensibilitate in acest sens. Aici se numara un fel de masonerie feminina Bene Gesserit, societate secreta, mistica, majoritatea preoteselor (femei suspendate undeva intre planul mistic si cel politico-pragmatic dar de multe ori cu agende proprii chiar si in sanul sisterhoodului). Si pe aceasta planeta (Arrakis) incepe saga unui Mantuitor al Dune-ulii, Muah'dib, fiul uneia dintre casele care se lupta pt putere. De acolo religia (impropriu-zis) se impleteste cu supravietuirea, cu reciclarea apei sub orice putina (purtau costume speciale doar ca sa isi recicleze transpiratia, urina), o civilizatie unde sangele este tot apa si in care durerea pierderii cuiva nu se solda cu lacrimi, fiindca era o risipa de apa. Si povestea continua...

Se prea poate sa o fi citit si tu si sa fi batut campii de una singura, hell..si-asa scriu la mailul asta de vreo ora :))

Cred ca o sa postez asta si pe blog. Noaptea sunt eu, mai mult decat ziua, carapacea e aproape complet dizolvata si nu mi-e frica de mine sau de lume. Dar asta cere terapie...nu in sensul medical al cuvantului, ci intr-unul uman, personal, intim, TU stii.

Vise placute, suflet geaman.