Moving on

Cam asta ramane de facut dupa ce el intr-un moment de ratacire imi da la 2 noaptea mesajul ca "Maine nu voi mai fi" si continua cu "Ea a hotarat ca eu astazi trebuie sa mor, dar n-o voi ierta, o voi lua cu mine, gandul o va tortura pana la suicid..Cu bine..." Nu raspundea la telefon, am sunat la Serviciul de Urgenta, l-au gasit exact cand vroia sa plece din camin...si sa se duca...nu stiu unde. Ceea ce in mod cert nu-i voi ierta, nu e slabiciunea pe care a avut-o, ci faptul ca dupa 12 ore in care nu stiam daca e viu, mort, in spital, il sun de pe telefonul colegei mele de camera, iar ei ii trimite mesajul "Cine esti" pentru ca dupa 5 ore, sa ma sune si sa-mi spuna ca nu vroia sa vorbeasca cu nimeni, ca n-a raspuns nimanui la telefon... Nu trec peste faptul ca l-a dururt efectiv in cot de mine, a putut sa-i dea unui numar necunoscut un mesaj, dar mie, sa-mi spuna ca e ok, nu a putut. In definitiv, de ce mi-a trimis mie mesajul ca se sinucide? Oricum am insemnat prea putin pentru el. Si eu de ce a trebuit sa trezesc cativa prieteni comuni la 2 noaptea ca sa incerce si ei sa-l linisiteasca, eventual sa dea de parintii lui...Eu de ce nu am dormit o noapte intreaga si am plans ca o proasta cu gandul ca nu l-am putut ajuta? De ce dintre toti oamenii, eu am sunat la Salvare si Politie si am incercat sa aflu tot ce se poate ca sa-l ajut? De ce in loc sa ma duc la partialul la chineza mi-am batut capul cu el? De ce a doua zi eram o epava? Si macar un sms..."Sunt bine, te sun cand o sa imi revin" era suficient.
Sunt multe chestii pe care le pot ierta si peste care pot trece, fara sa repsoez persoanelor in cauza respectivul lucru, dar atunci cand nesimtirea iese la suprafata, peste asta nu pot trece...De ce? Fiindca prietenii pe care i-am trezit in noaptea aia mi-au zis: "Eu am cursuri maine dimineata", Eu sunt schimbul 1, n-am chef de prostiile lui", "N-are decat, daca atat il duce capul"...isi merita pretenii pe care ii are, fiindca aceeasi atitudine a avut-o fata de mine...the only person who gave a fuck. Asta a fost o lectie, cel putin in ceea ce-l priveste, sper sa nu-i treaca prin cap alte asemenea, fiindca imi inchid telefonul si dorm. Nu pot sa ma nesimtesc pe viata unui om si probabil si pentru altii voi reactiona la fel de protectiv ca pentru el, dar pentru el de acum incolo, nu mai misc un deget.
Cam atat.