Fum...

In fiecare zi trecem pe langa oameni, copaci, bucati de cer...si ce ne ramane din asta? Nimic? Pentru unii, da.
Ca un mic experiment am mers la facultate timp de 2 luni cu castile in urechi, ascultam muzica sau un post de radio...ciudat e ca eram mult mai atenta, mult mai alerta la lucrurile din jur. Apoi ca un adaos, mi-am adus aminte de un film...9 1/2 weeks unde un barbat exploateaza simturile unei femei si o duce pe limita ratiunii excitandu-i la maxim cate un simt in timp ce o priva de toate celelalte...ma gandesc cat de prezenta era tipa de fiecare data.
Prin experimentul asta vroiam sa-mi dovedesc ca pot sa retin toate situatiile prin care trec cat mai bine posibil. Si am reusit, am reusit sa ajung la punctul in care totul nu e doar fum in jurul meu, reusesc sa disting nuante din sufletul oamenilor, nuante componente ale lucrurilor care par atat de banale...
Totul devine clar atunci cand crezi ca pierzi perspectiva, asta am extras din experimentul de mai sus, extrapoland pot afirma ca totul merge sper bine chiar daca simti ca esti pe o panta descendenta. Lucrurile pentru mine incep sa se rezolve de la sine si daca totusi au nevoie de interventia mea rolul meu e unul destul de necomplicat...asa ca e totul ok, nu vad doar fum, nu simt doar fum...