Ultima postare pe anul acesta... Ma duc acasa, nu din dorinta mea ci pentru ca n-as avea ce face in Bucuresti (!?!?!). Ma duc acasa pentru ca trebuie sa soseasca o comanda de carti, ma duc acasa fiindca vreau sa-mi cumpar niste haine de unde stiu eu ca-mi plac, ca in Bucuresti nu m-am familiarizat inca cu magazinele, ma duc acasa pentru ca sunt sarbatorile si imi voi vedea prietenii cu care voi pleca mai apoi spre Iasi...a, da si ma duc acasa fiindca vreau (pe cine pacalesc eu...) sa fiu cu ai mei de Sarbatori. Mda...nu mi-e dor de ei si daca as putea sa nu-i vad nu m-ar deranja...
Am purtat discutii extensive cu diversi prieteni despre cum nu mi se face mie dor de oameni, e simplu, cand ii am langa mine ma bucur enorm de prezenta lor, cand nu ii am langa mine, ma bucur de liniste si ma mai bucur cu gandul ca-i voi revedea. Pana la urma, de ce sunt considerata anormala? Pentru ca nu imi este dor, de ce ar trebui sa-mi fie? De ce ar trebui sa sufar? As putea sa ma bucur de oamenii din jurul meu, de ce sa-i regret pe cei care nu sunt aici, facand asta ii neglijez pe cei care imi sunt aproape..si intru intr-un cerc vicios in care niciodata nu ma bucur cu adevarat de compania cuiva fiindca mereu ma gandesc la altcineva...Asadar...De ce ma etichetati anormala? Mi se pare cu mult mai logic sa-ti iubesti toti prietenii in mod egal si sa razi, vorbesti, glumesti cu ei atunci cand poti, sa-i ajuti cand au nevoie dar sa nu te gandesti inutil la ei cand nu sunt langa tine, in schimb sa traiesti cu adevarat clipa langa oameni dragi...asta cred ca e cel mai grozav lucru.
Asa ca n-o sa-mi fie dor, dar daca va revad, ma voi bucura enorm.
Sarbatori fericite tuturor si un An Nou cat se poate de bun.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu